Ce ți-ai pus mintea cu mine,
Măi, Ioane, măi,
Ca să plâng de-atâta bine,
Măi, Ioane, măi?
Bage vorbe cine-o vrea,
Dar eu știu că tu
Ești al meu și sunt a ta
Din tot sufletul.
Ce ți-ai pus mintea cu mine,
Măi, Ioane, măi?!
Ce ți-ai pus mintea cu mine,
Măi, Ioane, măi,
Ca să plâng de-atâta bine,
Măi, Ioane, măi?
Nu mai dorm, nu mai lucrez,
Nu mănânc, nu beau,
Doar de trează să visez,
Doar atâta vreau.
Ce ți-ai pus mintea cu mine,
Măi, Ioane, măi?!
Ce ți-ai pus ochii pe mine,
Măi, Ioane, măi,
Ca să plâng de-atâta bine,
Măi, Ioane, măi?
Cine-mi vede lacrima
Zice că-mi e rău,
Dar mie-mi plânge inima,
Plâng de dorul tău.
Ce ți-ai pus ochii pe mine,
Măi, Ioane, măi?!
Zic-o oricine că nu-i bine,
Măi, Ioane, măi,
Că-ntârzi noaptea la tine,
Măi, Ioane, măi!
Ce ți-ai pus ochii pe mine,
Măi, Ioane, măi.
Ce ți-ai pus mintea cu mine,
Măi, Ioane, măi?!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința profundă și suferința unei femei îndrăgostite de Ioan. Ea este atât de consumată de dragoste încât nu mai poate dormi, mânca sau lucra, trăind doar pentru a visa la el.