Cată, maică, cui mă dai
Lângă tine să mă ai,
Nu lăcomi la arginți
Să mă dai după urât,
Lasă-mă să aleg, maică, eu
Să fie pe placul meu,
Să fie voinic frumos și ‘nalt
Să-mi trăiesc viața cu drag.
Că te lăcomești la cai
Și după urât mă dai
Și te lăcomești la vaci
După urât mă atragi,
Lasă-mă, mamă, să-mi placă mie
N-am nevoie de-avuție,
Că mie nu-mi trebuie avere,
Vreau să trăiesc cu plăcere.
Te lăcomești lutului
Și mă dai urâtului
Și mai vrei mulți gălbiori
Ca să trăiesc fără dor,
Vrei casă și vrei, maică, avere,
Chiar cu prețul vieții mele,
Dar, măicuță, mie n-ai ce-mi face
Vreau să trăiesc cum îmi place.
Refren:
A, u, u, u, u, u, u,
Ce păcat e iubitul?!
Sensul versurilor
O tânără se plânge mamei sale că este forțată să se căsătorească cu cineva pe care nu-l iubește, doar pentru avere. Ea își dorește să aibă libertatea de a alege pe cine iubește și să trăiască fericită, nu bogată.