Foaie verde sălcioară,
Mi-a pus foc la inimioară
Un voinic frumos și ‘nalt
Care-a trecut ieri prin sat,
Și-ajungând la poarta mea
Sta în loc și mă privea.
– Dacă ții, maică, la mine
Și de vrei să-mi fie bine
Mă voi duce după el
Că e băiat frumușel,
Nu știu dacă ție-ți place,
Dar inima nu-mi dă pace.
– Fetiță, fetița mea,
Ascultă pe mama ta
Tu ai voie de la mine
Să iubești pe orișicine,
Ce e mai frumos pe lume
Decât dragostile bune,
Dar ai grijă, draga mea,
Cu focul nu te juca.
Sensul versurilor
O tânără se îndrăgostește de un străin, iar mama ei o avertizează despre pericolele iubirii necugetate. Cântecul explorează emoțiile intense ale primei iubiri și sfaturile protectoare ale unei mame.