Frumoasă-i tinerețea,
Frumoasă-i tinerețea,
Dar se duce de la tine
Când îți e mai drag pe lume,
Când ți-e mai drag să trăiești
Te uiți și n-o mai găsești.
Tinerețe, floare scumpă,
Tinerețe, floare scumpă,
Ce n-aș da la pieptul meu
Să te țin cât aș vrea eu,
Dar tu ești afurisită,
Totdeauna ești grăbită.
– De ce oftezi, măi neicuță,
De ce oftezi, măi neicuță?
– După tinerețea mea
C-am stat prea puțin cu ea,
N-am știut s-o prețuiesc,
Ce mi-a fost drag să iubesc.
Bătrânețe blestemată,
De ce veniși nechemată?
Eu tot dau să fug de tine
Și tu te ții după mine
Și când dorm, și când gândesc
Tot cu tine mă-ntâlnesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul pierderii tinereții și conștientizarea faptului că nu a fost prețuită la momentul potrivit. Vorbitorul deplânge trecerea ireversibilă a timpului și inevitabilitatea bătrâneții.