Frunzuliță de susai,
Neicuță Ion și Mihai,
De ce stați la poarta mea
Ca să-mi furați dragostea,
Eu nu știu ce-i de făcut
Că amândoi mi-ați plăcut,
Neicuță Ion și Mihai!
Aseară la șezătoare
Mi-ați luat furca la plecare,
Mi-ați luat fusul și furca
Și nu știe nimenea,
Măicuța mereu mă-ntreabă
„Unde-i furca, fată dragă?”,
Neicuță Ion și Mihai.
De mi l-o fi luat Ion
Să n-aibă parte de somn,
De-o fi luat-o Mihai
Să n-aibă parte de cai,
Amândoi să mă dorească
Să facă cu mine casă,
Neicuță Ion și Mihai.
Neicuță Mihai și Ion,
Lăsați-mă ca să dorm,
Și pe care l-oi visa
Cu acel m-oi mărita,
Să văd care mi-e soarta,
Domnul pe cine mi-o da,
Neicuță Ion și Mihai.
Sensul versurilor
O fată este curtată de doi băieți, Ion și Mihai, și nu știe pe care să-l aleagă. Ea speră să-l viseze pe cel cu care este sortită să se mărite, lăsând soarta să decidă.