Lună, vecină cu soare,
Trimite-mi, neică, scrisoare,
Scrisă de mâinile tale
Și mi-o trimite pe vânt
Să vină cât mai curând
Că nu mai pot de urât!
De trei ani de zile
Neica nu mai vine,
Nu știu cum aș face
Să-l aduc încoace.
Că de când de-acas’ te-ai dus
Dorul mare m-a ajuns,
Peste multe dealuri vine
Și se pierde pân’ la mine.
Când mergi seara la hodină
Al cui dor ți la inimă,
Dorul cine ți-l alină?
Că la mine-i tot al tău,
Neică dragă, tot mereu,
Fără tine mi-este greu!
Pe cine-ai în gând
De nu vii curând,
Pe cine iubești
De nu te grăbești?
Când mergi seara să te culci
Al cui dor cu tine-l duci?
Că eu al tău neică-l duc
Și-l culc cu mine-n pătuc!
Sensul versurilor
O femeie tânjește după iubitul ei plecat de mult timp. Ea își exprimă dorul profund și se întreabă dacă el o mai iubește și dacă se gândește la ea.