Aseară lumea-a aflat
Că am ibovnic în sat,
Dar eu nu sunt vinovată,
M-am trezit cu el la poartă,
El mi-a bătut în fereastră
Mi-a zis că n-are nevastă,
Când era gura mai dulce
Pe al meu dracu-l aduce,
Când mi-era mai bine.
Când ne sărutam mai bine
Iată și bărbatul vine,
De frică să nu mă vadă
Eu îl ascund drept în ladă.
– Măi bărbate, ce-ai cătat?
Că din somn m-ai deșteptat.
– Am venit după cojoc
Că era să-ngheț la foc!
– Neică, nu minți!.
Măi bărbate-n ladă nu-i,
Este-n fundul patului.
– Ia-l, nevastă, și mi-l dă
Că eu l-am pus în ladă.
El la ladă se repede,
O deschise, dar ce vede:
– Uite-al dracului cum sta
Ghemuit în lada mea,
Vezi c-ai dat de dracu!.
– Gheorghe, nu te supăra,
M-a chemat nevastă-ta
Să încerc a le-mpăca
Că e pricină cu-a mea.
Eu-l întreb unde-a umblat,
El mă-ntreabă ce-am cătat,
A luat biciul din curele
Mă lovește drept pe șele,
Doamne, ce durere!
Dar am sărit pe fereastră,
L-am lăsat cu-a lui nevastă,
Să se-nțeleagă cu ea,
Să descurce ea ița,
Să-și țină casa.
Sensul versurilor
O femeie este prinsă în flagrant cu un amant de către soțul ei. Situația escaladează într-o scenă comică de confuzie și violență domestică, culminând cu fuga femeii.