Foaie verde mugurel,
Ginerică, ginerel,
Roagă-te de bărbier
Să-ți mai las-un firicel,
Să-ți mai las-un firicel
Să te fudulești cu el,
Să-ți lase din bărbișoară
Să fii flăcău pân’ la vară.
Bine mai era flăcău
Încălecam calul meu,
Încălecam calul meu
Și mergeam unde vream eu
Și când sufeream o dată
Se strângeau fetele roată,
Dar acum mă însurai
Și fetele le uitai.
De tinerel mă-nsurai
Multă dragostea stricai,
Azi mai sunt cu flăcăii,
De mâine-s cu bărbații,
Las’ că-i bine însurat
Că știu seara un’ să trag
La periniță și pat,
La gură de sărutat.
La gură de sărutat,
La nevestică cu drag
Trag la nevestica mea
De mi-o sărut când oi vrea,
Nu mai tremur pe la porți
Să mă latre câinii toți,
Să mă latre câinii toți,
Să mă facă lumea hoț.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și libertatea pierdută odată cu căsătoria. Protagonistul își amintește cu drag de zilele când era flăcău și regretă, într-o oarecare măsură, pierderea atenției fetelor, deși recunoaște și avantajele vieții de om însurat.