Cântă Tismana și Motru
De răsună peste codru,
Cântă băieții pe deal
Cântec mândru din caval,
Iar fetele hăulesc
Cântec vesel oltenesc,
Hăulesc prin munți și văi
Să răspundă la flăcăi.
M-am gândit să cânt și eu,
Tismană, în graiul tău
Și în ie să mă-mbrac,
Maramă să-mi pun pe cap
Și la ureche o floare
Cum se poartă-n sărbătoare,
Să joc sârba gorjenească
Lumea-n sat să mă privească.
Cântă, Tismană, cu mine
Să-mi treacă dorul de tine
Că străbat meleagul tău
Să ajung în satul meu,
Satul meu, nume de fată,
În cântece legănată,
Tismană, în graiul tău
Mi-e drag mult să cânt și eu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dragostea și dorul de locurile natale, Tismana și Motru, prin intermediul cântecului și al tradițiilor populare. Naratorul își exprimă intenția de a se conecta cu originile sale îmbrăcând portul popular și cântând în graiul local.