În toate grădinile țării e-o floare
Cu lujer discret și trăind anonim,
În vremi de răscruce sau de tulburare
Noi Lancea lui Horea pe ea o numim.
Acelora care falsifică acte
Și Țara Română sub talpă o vor,
Noi nu le servim argumente abstracte,
Dar poate de Lancea lui Horea li-i dor.
La orice primejdii, la orice dezastre,
Când dușmanii vor să ne lege în frâu,
Al nostru e dreptul și-al nației noastre
Să mergem cu Lancea lui Horea la brâu.
Copiii o-nvață din laptele mamei,
O țin ca pe-o cârjă oștenii cărunți,
Țărănci o prefiră în firul maramei,
Sunt codri de Lancea lui Horea în munți.
În sud e-o coloană ce-i seamănă bine,
În nord e un clopot ce-o duce în el,
Copilul o are, pe lume când vine,
Ca leagăn întâi, și-apoi ca drapel.
Trei lăncii în stema duratei se-adună
Vibrând ardelean, moldovean și muntean,
Iar Lancea lui Horea e-aici împreună
Cu Lancea lui Cloșca și a lui Crișan.
Sămânță de lance pe-aici se cultivă
Și trașii pe roată ascunși sunt în toți
Și nu mai e roată să-i stea împotrivă
Acestui popor înviat de pe roți.
Oricând s-ar ivi vreo-ncercare amară
La brâu să vă stea mai aproape de mâini
Spre drepturi în țară și pace afară
Cu Lancea lui Horea la luptă, români!
Sensul versurilor
Cântecul este un imn patriotic care celebrează spiritul de luptă și rezistență al poporului român, simbolizat de Lancea lui Horea. Aceasta reprezintă unitatea și determinarea de a lupta pentru dreptate și libertate, fiind transmisă din generație în generație.