Frunză ruginie,
Te-ai uscat în vie,
Toamna a venit
Și mi te-a pălit,
Bruma a picat,
Zăpada a dat,
Codrul a albit,
Frigul s-a-ntețit.
Acuma e iarnă,
Nu mai stăm pe-afară,
Poamele din rod
Le-am urcat în pod,
Porumbu-n hambar,
Vitele-n obor,
Fânul în conac,
Toate-s la iernat.
Stăm cu toții-n casă,
Stăm pe lângă masă,
Focul arde-n sobă,
Noi mai stăm de vorbă,
Mama face gheme,
Tata taie lemne,
Eu țes la război
Fac macate noi.
Ciorba e pe foc
Din pui de boboc,
Tuciul e pe plită
Fierbe-o mămăligă,
Cana e cu vin,
Vin din zaibăr bun,
Vin de tămâioară,
Mult mi-e drag la țară!
Sensul versurilor
Piesa descrie trecerea de la toamnă la iarnă și pregătirile pentru sezonul rece într-un cadru rural tradițional. Evocă un sentiment de nostalgie și căldură familială, accentuând bucuria vieții simple la țară.