A venit, neicuță, iarna
Și mă duc la furcă seara,
La furcă cu fetele
Să ne facem zestrele,
Zestre pentru măritat
Cum e obiceiu-n sat.
Vino și tu-n șezătoare
Să ne vezi pe fiecare
Cum ne-ntrecem la fuioare
Și altele la covoare,
Eu fac ie cu altiță
Să o-mbrac la joc, neicuță.
Dar să știi c-ai face bine
Să iei fluierul cu tine
Că ești meșter la cântat
Și noi, neică, la jucat,
Eu îți dau castane fierte
Și guriță de ți-e sete,
Dorul de la inimioară
Ca să vii și mâine seară.
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera unei șezători de iarnă, unde fetele se adună pentru a lucra și a-și face zestrea. Naratoarea îl invită pe cel drag să participe, promițându-i ospitalitate și afecțiune.