Hai, jucați-vă de-a țara; puneți-i mereu condiții,
șantajați cu-Nalta Poartă, arătați spre orizont,
pe Români disprețuiți-i, morții neamului huliți-i,
nu mai șovăiți, că vine ora marelui decont.
Vor căta să vă întrebe ce-ați făcut cu-atâtea burse,
unde-s banii pentru care ați promis o țară-n schimb?
Impotenți sunteți cu toții, dacă-n zilele parcurse
n-ați făcut ce conveniseți. Și-a trecut atâta timp.
Febra homosexuală așezați-o sus, în lege,
pervertiți adolescența, vindeți trup și vindeți duh,
fluturați prin piețe triste un hilar portret de Rege,
poluați cu sila voastră foc și apă și văzduh.
N-are rost s-avem hotare, faceți-le să dispară,
călăriți-vă cu nemeși și corciți-vă cu câini,
puneți – prin șantaj politic – noi impozite pe țară,
cei săraci să piardă dreptul mult batjocoritei pâini.
Alba-Iulia? Scuipați-o ca pe-o tragică bătrână!
Ce să vă mai spună vouă Urbea Marilor Uniri?
Complotați, păgâni ai țării, dar cu Biblia în mână,
dați infecta voastră hrană buletinelor de știri.
Vindeți și trădați în voie! Cine să vă mai întrebe?
Răzbunați-vă o dată, nu mai amânați nimic!
Ridicați mereu povara pe spinarea bietei plebe
și sacralizați ideea unui om mereu mai mic.
Puneți mâna pe palate, pe pământuri și pe ranguri,
pân-atunci, mai amânați-i pe acei ce v-au plătit,
atacați la beregată, risipiți-vă în flancuri,
cupați stradela dulce dintre pâine și cuțit.
Scoateți morții din morminte, ca să-i faceți legiune,
pe cei vii încăierați-i cu diversiuni de soi,
aliați-vă cu moartea, înscenați idei nebune,
trageți țara-n Evul Mediu, dacă nu și mai-napoi.
Vă așteaptă sărbătoarea? Voi tratați-o cu otravă!
Rude și amici vă cheamă? Voi pocniți-i peste bot!
Învârtiți cuțitu-n rană, ca s-o faceți și mai gravă,
ațâțați la ură oarbă, orișicând și peste tot.
Astăzi nici nu se mai știe pe ce cale-o să se poată
supraviețui pe-aicea, unde-a ars și-un ultim rest,
să se iugoslavizeze România dezbinată
sau să se românizeze țările blocate-n Est?.
Profitați de toată ceața! Mai sporiți-o, la nevoie,
capodopere și genii demolați-le atent!
Intrigi, unii despre alții, spuneți-i lui tata Noe,
ca să pustiiți o țară și apoi un continent..
România? O lozincă pentru vârsta preșcolară!
Vindeți tot, să nu mai fie tensiune în popor
și, împrăștiind benzină peste-această tristă țară,
dați-i foc. Suflați-i scrumul. Și-n maimuțe somn ușor!
Sensul versurilor
Piesa este un protest vehement împotriva corupției și trădării din România. Autorul denunță acțiunile celor care conduc țara, acuzându-i de distrugerea valorilor naționale și de exploatarea poporului.