Lângă floarea din grădină
Plânge-o fată și suspină,
În mijlocul florilor
Le spune dorul și lor.
Soacră mare, soacră mare,
Ai o noră ca o floare,
Ai grijă să nu fii rea
Că și tu ai fost ca ea
Ai mers în casă străină
Și-ai avut soacră cu milă.
Soacră mică, soacră mică,
Ai grijă de ginerică,
Că mai ai și tu feciori
Și ca mâine-ai să-i însori,
Și-ai să-i dai la casa lor
Și-ai să te usuci de dor.
Lămâiță înflorită,
C-așa e fata ursită
Să-și lase casa și satul
Și să-și urmeze bărbatul.
Sensul versurilor
Piesa descrie emoțiile unei fete care se pregătește să părăsească casa părintească pentru a se căsători. Ea își exprimă dorul și speră la înțelegere și bunătate din partea soacrei, amintind totodată de ciclul vieții și de importanța familiei.