[Cât mai rece, subit pe același beat puteam să și-njur, dar îmi păstram calmul ca marea, acu-ncep să-mi pierd răbdarea când, sătul de jocul vostru sunt!]
A trecut prea mult timp banal
Acum încep cu versuri de final
Nu mă mai abțin
Ce greu îți rețin numele, straniu
Ca stimulent injectez intravenos uraniu
Ajuns sub craniu mă inundă
Îmi sprijin capul greu pe-o mână tremurândă
Peste umăr, privesc c-un ochi spre neant
De jur împrejur pe-o rază, vechiul peisaj dezolant
Ca sunet de fundal simt acme abia ieșite din tipar
Corzi încă vibrează pe bătăi înfundate ce-o țin încă trează
Îi vorbesc în lipsă de cuvinte, promit să fiu cuminte
Impune reguli pentru locul nevizitat ce-l pretinde
Eu consimt, în realitatea ei mă invită
Aș vrea să pot s-o alint, neîndemânatic o cuprind
Cu-o mână toată
Ajuns la limita psihic îmi doresc să cedez odată
Ce nemilos ten, îmi fac incizii spre îndemn
Găsesc căi spre stări patologice la nivel de rem
M-apuc să scriu, e drum scurt până la exten
Par dur, dar mă-ascund mișelește
Ușor mă mâncește cu clipe curate
Îmi bag p***, m-am târât prea mult
Mă ustură, ros în coate
Deja ros petale cad
Treci la loc, copil prost, nu mai privi spre vag
Ascultă, acum chiar știu ce trag pe piese de drag
Rece, resimt efectul de seră
Seara asta-i pentru tine p***o, digeră!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment puternic de frustrare și furie, combinat cu o stare depresivă. Artistul se simte constrâns și limitat, dorind să se elibereze de aceste emoții negative printr-o exprimare directă și agresivă.