Adrian Păunescu – Implozia Națională XIII

Am fost programați să devenim. Și nu cineva, de capul lui,
A făcut asta. Ci regizorii noștri ne-au sortit acest loc,
De tomberon european și de crematoriu al resturilor
Industriale și menajere. Asta e ceea ce părem, ceea
Ce cred ei că suntem noi. Degeaba l-ați dat afară
Pe Dolfi Drimer, gunoaiele au și plecat către noi,
Bombardament de gunoaie asupra României și, vai,
Nu cele concrete sunt pericolul numărul 1, ci gunoaiele
Din societate. Dar confuzia de termeni? Dar
Lupta împotriva valorilor, dar neisprăviții
Care au pus mâna pe averea poporului român
Și i-au risipit-o? Dar guvernanții cinici
Care au vândut pe doi bani pământul arabil și munții
Și marea și izvoarele de ape curate și fetele mari?
Dar traficanții de copilași, în beneficiul bogătașilor
Care aveau nevoie de rinichii lor, de ficatul lor,
De toate organele lor tinere? Pentru a și le grefa ei.
Dar specula cu tot ce a fost mai bun și dulce
Și proaspăt, în această țară părăginită și tragică?
Astea sunt gunoaiele care-au și intrat în circuitul
De valori românești și nici un crematoriu nu le va putea
Separa și arde. Suntem o țară bolnavă și n-avem bani
Pentru spitalizare. Și nici asigurare n-avem
Și murim pe picioare. Ceață politică peste actele noastre
Și peste cărțile noastre. Și peste istoria noastră națională,
Inclusiv peste ultimele ei file găurite de gloanțe.