Se urcă Basarabia pe cruce
Și cuie pentru ea se pregătesc,
Și primăvara jale ne aduce
Și plânge iarăși neamul românesc.
Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Și n-are țara dreptul să respire
Și nici pe-acela, simplu, de-a visa.
De-acolo unde s-a sfârșit pământul,
Vin oameni, să ne ia pământ și frați
Și-n fața lor abia rostim cuvântul
Și, prin tăcere, suntem vinovați.
Ce cale poate țara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Și nu știm învierea când va fi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și suferința Basarabiei, văzută ca o entitate crucificată și lipsită de drepturi. Versurile reflectă sentimentul de pierdere, vinovăție și incertitudine cu privire la viitor.