Din atâția dogi și doage,
Mulți mi-s dragi și mulți mi-s drage,
Că de mult ce mă dogesc
Și mai mult le îndrăgesc.
Dogul-doaga, doaga-doaga,
Unul drag și alta dragă,
Dogul doaga doagele,
Draga draga dragele.
Aș da dogul pentru-o doagă,
Care mi-este cea mai dragă.
Ea dogește tot și toate,
Și o doagă cine poate.
Dragă doge, doaga dragă!
Până când o dragă doagă
Doaga dogele-dogina,
Întunericul, lumina,
Și mai doaga cineva,
Numai pe inima mea!
Sensul versurilor
Piesa este un joc lingvistic abstract, folosind cuvinte repetitive și rime pentru a crea un efect sonor plăcut, fără a avea un mesaj narativ clar. Se concentrează pe sunetul și ritmul cuvintelor, mai degrabă decât pe sensul lor.