Pe umeri pletele-i curg rău,
Mladie-i ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins la brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Eu când o văd, îngălbinesc
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când vin alții de-o pețesc
Vin popi de mă dezleagă.
La vorba-n drum, trei ceasuri trec.
Ea pleacă, eu mă fac că plec.
Dar stau acolo și-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Să zică lumea câte-o vrea,
Mi-e dragă mie și-i a mea.
Decât să mă despart de ea
Mai bine-aprind tot satul.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și obsesivă față de o femeie. Naratorul este complet captivat de ea, iar gândul de a o pierde îl face să ia în considerare gesturi extreme, sugerând o pasiune mistuitoare și o gelozie puternică.