Pitty – Inimi de Plastic

Îngerul meu păzitor mi-a zis că nu m-a iubit niciodată
Și m-a lăsat baltă, ca și cum n-aș fi existat vreodată.
Nu există cuvinte, dar ura ia în mine încet amploare,
Când văd toți oamenii care calcă oamenii în picioare.
Și a durut și încă doare, dar trebuie să merg înainte,
Trebuie să fac la fiecare pas totul cu minte,
Știu că mă aflu printre tine, nu am prieteni doar dușmani
Și toți amicii mei m-ar vinde și pentru puțini bani.
Pentru unii cărora mi-aș fi dat viața, nu mai reprezint nimic
Și mereu m-au tratat doar ca pe un loz în plic,
Dar e timpu’ pentru schimbare, trebuie ca să mă schimb,
Trebuie să fiu indiferent și să-mi bag p***a-n el de timp.
Trebuie să mint că adevărul doare rău, e foarte trist
Și când îl înfrunt mă simt ca cel mai mare masochist.
Și-i foarte trist, dar nu pot știi cum unele persoane
Te lovesc fără să le pese, cred că au capetele goale!
Și văd inimi de plastic în care nu-i loc de sentimente,
Nu-i loc de dragoste, ci doar de gesturi violente,
Mii de persoane imprudente, care aleargă după fantezii
Și își bagă în cap ce nu trebuie, doar mizerii și prostii.
Și tu știi că te împiedici peste tot în lume de ele,
Te scuipă, te aruncă-n nămol și te lasă cu sechele.
Bestiile se hrănesc cu a ta durere și sunt înfometate,
Nu le pasă și nu au milă de strigătele îndurerate.
Faptele rele le-au eclipsat de tot pe celelalte,
Lumea se duce în jos și majoritatea merg pe coate.
Frica nu te ajută, te omoară, dar și curajul a murit,
A mai rămas speranța dar în final o să-ți dea și ea cu flit.
Din oameni nu a mai rămas nimic, s-a dus dracu’ tot
Și simt că nici să scriu să umplu coala nu mai pot.
Simt migrene, simt invidie și văd oameni cu probleme,
Pe care nu le rezolvă niște ecuații sau teoreme.
Pentru mine, pentru tine, pentru ei, lupta e moartă
Și a mai rămas să ne bagăm p***a-n ea de soartă.
Gata, nu mai pot, las pixu’ jos, nu mai am ce să vă zic,
Chiar dacă nu sunt mare, acum mă simt cel mai mic!