Multe lucruri am zis și acum se-mplinesc,
Eu am răni ce mă dor înainte de-a fi,
Pedepsit și rănit, cred că totu-i firesc,
Și voi fi grațiat și-nțeles în copii.
Am căzut, nu-i nimic, mă ridic dacă pot.
Cicatrici am pe crengi, cicatrici am pe trunchi.
M-au lovit peste mâini, m-au lovit peste bot,
De căzut tot mai cad, însă nu în genunchi.
Uite, cel ce mi-a zis că sunt claun perfect
Mă împroșcă acum și mă face nebun,
Pentru el am ajuns un sărman obiect,
Nici n-am cui să răspund, de-aș putea să mai spun.
Unu-mi dă peste ochi cu un vârf de bocanc,
Altul scuipă în lut să se facă noroi,
M-au iubit după rang, mă urăsc după rang,
Nu pot ei fi altfel, dacă-așa e la noi.
Eu știam ce va fi, mă durea mai de mult,
Rana grea ce-i acum subiect tuturor,
De aceea, tăcut, liniștit pot s-ascult
Cât de triști o să fiți după ce o să mor,.
Eu, prea tragicul, comicul claun ocult,
Jumătate-animal, jumătate actor.
9 noiembrie 1985.
Poezii cenzurate
Sensul versurilor
Piesa descrie deziluzia și suferința unui artist (claun) care a fost trădat și umilit de cei din jur. El anticipează propria moarte și tristețea pe care o va lăsa în urmă, fiind conștient de ipocrizia și răutatea oamenilor.