[Leo XL]
E foarte adevărat zvonul ce v-a ajuns în case:
Suntem trupa cu cele mai multe albumuri nescoase!
Oricum, noi ne jucăm până la capăt rolul
Și în viitor, ar trebui să ne schimbăm numele în Discobolul…
A urmat întrebarea: «De ce n-ați apărut pe piață?»
Răspunsul caselor ne-a băgat și pe noi în ceață
Cică la această oră n-am fi prea comerciali
Ne-au spus câțiva producători cu fețe de provinciali
Sau ceva de genu’ că hip-hopul nu mai merge
Dar afară, hip-hopul este în continuare rege
La noi se-ncearcă revenirea seniorilor de-odinioară
Dar (?) îi ridici doar cu sfoara!
Totuși, eu cred că motivul cel mai clar
Pentru care noi încă nu avem un album în altar
E pentru că la peripețiile noastre nocturne dormitor
Au participat și câteva neveste de producători….
[VD]
Oameni săraci cântă pentru oameni bogați… Mi se pare mie
Sau e doar o formă nouă de sclavie?
Când artiști drogați peste măsură de la farmacie
Au tupeul să-mi reproșeze mie
Că nu fac ce trebuie
Ce știu ei? Dac-aș descrie modul de viață al celor bogați, e calea de-acces,
În acest caz vă doresc succes s-o sugeți!
Și dac-aș spune și-aș suna cum vreau, ar fi o crimă, atunci arestați-mă!
Congelați-mă criogenia, mai evoluați o mie de ani și-ascultați-mă
Când v-ați săturat de rații de distracții fine
Fără aplicabilitate practică…
Prostia muzicală în industria muzicală
Unde pot vinde zece mii de copii după o casetă goală
Ceea ce se-ntâmplă mai frecvent decât credeți…
Nu știu dacă ne-nțelegeți
Dar ne autoproclamăm independenți!
Transmitând în direct dintre patru pereți
Deci n-aveți cum să ne vedeți…
Pierderea voastră dacă ne pierdeți!
Deci uitați-vă pe linia punctată
Propria condamnare la moarte
Care v-a fost scrisă și redactată
De stăpâni, cu intenția mascată
De-a vă scoate la produs ca pe cea mai proastă prostituată
În timp ce-ți spun că ești marfă,
Da’ se gândesc că ești doar o marfă
Vezi că ești capital pe compania lor
Eu dau în fapt menirea lor
Care-i menținerea claselor sociale
În funcție de bunul de larg consum..
Cadrul întâi: la trening, cadrul doi: în costum
Cadrul trei: ești viu
Cadrul patru: în sicriu!
Cadrul cinci: următorul album
Dar nu și ultimul..
Scoți postul
Și voi râde, gândindu-mă câți bani și-a scos prostu’
Și ponosul e zero, deci banii acum nu-și mai au rostul….
[Carbon]
Există multe riscuri
Dacă crezi în case de discuri
Ce promit că vă ridică pe-naltele piscuri
Din piața muzicală… Să nu vă entuziasmați
Că sunt interesați
Să cântați doar pentru retardați
Nu știi rețeta succesului? Ei dezleagă misterul
Întreaga Românie vrea prostie pe melodie…
Asta-i sarea și piperul!
Îți schimbă felul de-a fi
Unși cu multe alifii
Fără principii, ești exploatat fără să știi
Și ești legat la ochi de mâini invizibile
Transformat în produs… Crezi că visele tale vor fi posibile?
Hmm… Te gândești că te-ai chinuit prea mulți ani
Și-ți abandonezi ideile pentru o mână de bani
Artificial pentru fani
Ești acea relicvă în derivă
Ce așteaptă directiva de sus,
Pentru lansare explozivă… ești dus!
Și-n plus: un mesaj pentru toți copiatorii:
Creatorii nu mor atunci când vor imitatorii!
Și negustorii zic: «Sună bine băieți, dar nu poate fi comercializat
La voi e mai greu, că n-aveți țâțe și buci de arătat..»
De două ori am semnat,
De două ori am reziliat
Și-am aspirat
Să rămân acel pirat
Care te-a inspirat
Când ai respirat aerul insuflat
Din a mea creație
Și ca ultimă explicație: viața este sursa de inspirație!
Sensul versurilor
Piesa critică industria muzicală românească, acuzând casele de discuri de exploatarea artiștilor și de promovarea non-valorilor pentru profit. Artiștii își exprimă dorința de independență și refuzul de a se conforma standardelor comerciale.