Ce să zic!? O să încep cu sfârșitul, asta este strada.
Mi-e ca o familie, e colțul meu de iad și tre’ să-i scriu balada
Cu sângele de pe cuțitele de la toată brigada
Dacă-i s-o citești, te prinde-n lumea mea și-nchide acolada.
Nu-i bai, când intri se zărește-un colț de rai
C-o pancartă ce scrie foarte clar:
„Bine-ai venit! Tre’ să ne dai tot ce ai sau tot ce n-ai!”
Pe-o bancă-i un puști drogat, zice că suflă-n nai,
Nu bagi de seamă și mai faci încă un pas,
Lângă el o babă țipă că nu mai are glas.
E haos total, intri într-o încăpere îngustă
Vezi niște afaceriști, se bat pentru-un jeton,
Căci fiul lui Satana face-un monstru dintr-un om.
Găsești o sfoară, te apuci de ea și te trage-n sus,
E o terasă cu un tablou agățat și o icoană cu Iisus
Vezi un preot proiectat din mintea mea
Își freacă mâinile și strigă: „Uite asta-i viața mea!”
Te privește și te analizează dinadins
Îți cere bani, zice că-i pentru împlinirea unui vis
Îl crezi și-i întinzi un pumn de bani
El c-o privire înșelătoare: „Domnu’ să te-ajute, c-ai ajuns printre golani!”
Să te feresc de toate îți trimit o scară
E o iluzie, tu crezi că urci da’ te coboară
Ajungi într-o zonă, e urât și auzi numai ceartă
Bine-ai venit, asta este partea întunecată
E multă lume, într-un gang jegos, unde se bat frați cu frați fără folos
Și de-odată un gând te trimite-n altă carte
Unde statu’ își cere fiecare parte
Și cerșetorii stau la fiecare colț
Și-n buzunaru’ tău găsești mâna unui hoț
Ridici palma să-i tragi una peste bot, da’ o cobori, nu mai faci nimic te doare-n cot
Închizi cartea de coșmar și rămâi tăcut
„Asta este strada!”, am terminat cu ce-am început.
Sensul versurilor
Piesa descrie o incursiune sumbră într-o lume a străzii, plină de pericole, iluzii și disperare. Personajul se confruntă cu realitatea crudă a sărăciei, a viciilor și a exploatării, fiind dezamăgit de fiecare interacțiune.