Mă trezesc dimineața, trag de mine până seara,
Jumătate să trăiesc, jumătate pentru țară.
Visam la bine, noaptea hoții fură țara,
Mai trezește-i dacă poți, încă o dată Timișoara!
Dormeați în Parlament pentru România,
Ați înviat acum, când vă paște pușcăria.
Acum vedeți condițiile din închisoare,
Că din alea nu avem particulare, încă.
Se strigă fără violență!
Dar ce primim este doar impertinență.
Nu vă mai sperie niște oameni care strigă,
De câini în lanțuri n-are cum să-ți fie frică.
Sunt lanțuri care ne trag înapoi la muncă,
Că-i rata de la bancă sau gândul la ce mănâncă
Familia. Dar așa-i viața de câine,
Nu vezi viitorul când trăiești de azi pe mâine.
România! ce-ai făcut?
I-ai lăsat și te-au vândut.
România! ce-ai făcut?
Ai călătorit în timp și-ai ajuns iar în trecut.
România! ce-ai făcut?
Muncă multă, bani puțini, vine începutul lunii,
Pentru unii început, pentru mulți sfârșitul Lumii,
Dar ești liber, să vezi cum fură unii
și cum fac ei schimbarea doar așa de ochii lumii. și
Vin alții, dar totul e la fel,
Alte fețe, aceiași hoți, și taxe pe portofel.
Oameni răi au idei dar n-au soluții,
Aia buni au murit să renaști, prin revoluții.
Țeapă! Un popor obișnuit,
Să rabde, să tacă, să fie umilit.
Într-o țară de lux, dacă stai să te gândești,
Că e scump și să mori, nu mai zic să trăiești bine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de corupția din România și inegalitățile sociale. Critica sistemul politic și economic care exploatează poporul, lăsându-l să trăiască de pe o zi pe alta.