Zmeu Ninja – Manifest

Doamne, ce-am făcut să merit femeia asta?
Când cele mai gri momente îmi face inima cât casa.
Te rog să mă lași toată viața
Să-i ating inima și fața,
Că am suferit destul și eu și ea și nu meritam asta.
Da, ascultă, ne plac copacii amândurora,
Cândva iubeam oamenii, dar s-au prelins ca lacrima.
Nici eu, nici ea n-am fost prioritatea altora,
Cu toate că am dat iubirea stânga-dreapta multora.
Noaptea pare totul clar, în palme țin un dar,
În suflet am un har și vreau să-l simți măcar.
Te rog zâmbește iar, de acum te port cu mine lumea întreagă ca homar
Și chipul tău frumos ca luna o să-l pun la avatar.
Mulți râdeau când emanam emoții,
Multe le luau și nu plăteau ca hoții, că-i mai ușor să furi ce vrei să obții.
Suflet bun ca popii, pe care nu-l văd numai orbii,
M-am săturat să-l las să mi-l mânjească toți neghiobii.
Dar iubirea mea nu ține cont de nimic,
Că ăsta-i timpul și momentul să spun ce simțeam zilnic.
Să știi că tot ce-ți dau nu se măsoară cu sistemul metric,
De-aia ce-ți zic prinde ca un cadru academic.
Fizic eu vin din altă lume,
Asta nu-i corp, e o schiță plină de dureri și urme.
Și dacă pentru asta am venit, lasă să se adune,
Că ce-mi oferi tu când râzi nici măcar nu se poate spune.
Flori de liliac pentru tine, gânduri mâna scrie,
Nuanțe și parfumuri tari ca într-o florărie.
Tu mă cunoști ce sunt ca om din copilărie
Și dacă nu te am o să te aștept o veșnicie.
Fie, tot ce regret e că nu-mi ajunge timpul
Să-ți fiu soare și prieten atunci când se lasă frigul,
Să vezi prin ochii mei de ce am ales să fiu singur,
Universul e prea mic ca să-mi cuprindă infinitul.
Mi-am pierdut direcția o vreme dincolo de semne,
Că toți voiau să-mi intre sub piele adânc ca venele.
Vocile din cap mă taie în două ca migrenele,
Dar aștept verile să-mi încălzească fizic serile.
Privesc albastrul cerului recunoscător,
Că fiecare strop din mine curge pe obrazul lor.
Acum eu și ea împărțim aceeași mamă,
Se pare că așteptarea toată n-a fost de pomană.
Te rog lasă-mă să-ți spun povești în fiecare seară,
Că te-am căutat ca orbul ani prin lanuri de secară.
Promit că dacă pleci nu sufăr și nici n-o să mă doară,
O să-ți apar pe cer ca aurora boreală.
Te rog lasă-mă să-ți spun povești în fiecare seară,
Că te-am căutat ca orbul ani prin lanuri de secară.
Promit că dacă pleci nu sufăr și nici n-o să mă doară,
O să-ți apar pe cer ca aurora boreală.