Mi-aduc aminte pe la 14 o dădeam parte în parte cu viața,
Știam ce-i greața că nu prea aveam ce mânca dimineața
Eu eram unul dintre ăia care la 5 erau pe baricade
Cu toate că aveam 40 de kile voiam țoale și adidași măi frate
Aveam note bune și cu toate astea nu durea în p**a pe nimeni
Făceam cam ce doream și mă durea fix în p**a de lideri
Voiam să simt că vine Crăciunul să avem căldură în casă,
Și maică-mea să nu mai plângă că pe masă zace doar fața de masă
Puteam să jur că sunt invincibil dar gol pe dinăuntru
Aveam putere fizică dar psihic mă muiam ca untul
Și nu ceream prea mult iubeam să câștig prin muncă
Și mă simțeam bărbat că luam salariul lună de lună
Era vara lui ’99 aveam savanți ca modele
Învățam despre gheață, șapte și prafuri de stele,
Despre Einstein și Pele, blesteme și ele
Că toți îmi ziceau: Astea puse cap la cap îți asigură traiul mă vere
Dar vezi tu, cam ce am trăit a fost sub centură cu dureri de p**a
Și lucrurile nu sunt aranjate ca notele pe partitură
Durere și ură pură ca la fiecare furtună, tună
Și zeguri de oameni flămânzi la fiecare cotitură
Marș, că tu nu faci parte din peisaj, ești doar un laș
Încercam să demonstrez contrariul fără p***n și Kalash
Dar erau plini de caș ca stânele de pe Făgăraș
Tu stai chill copilaș că Zmeu avea atacanți și fundași
Poezie, am zeci de pagini lăsate-n paragini pe margini
Și calc în picioare aceleași drumuri perfecte ca magii
Dar sunt prea orb să văd că tot ce e viu moare
Că-s prea puțini indivizi și iau amploare ca-n răscoale
Condoleanțe pentru cei care nu fac ce iubesc
Că timpul i-a împins pe capete să renunțe la ce-și doresc
E mai previzibil ca un film după vizionare
Depresii, sudoare de aia munți sunt păsări călătoare
România, eres mi casa comprendre (…) și în timpul săptămânii îmi f*t Karma alandala
Mă îmbăt cu Cola, tu nu mă crezi, pune-mi fiola
Cutremur mix cu pixul nu stau legumă ca fasolea
Vorbesc de spiritualitate nu de păsări bosumflate
Ale noastre-s curve ale lor sunt sfinte cum zice Eliade
Mă las pe spate îmi iau o carte dar nu de aia de bucate
Că viața m-a învățat să nu mă bazez pe societate,
Sunt cam paranoia, (…..), și prin față îmi trec pitici întrebându-mă de mă-ta
Pi*de fără c*r și ț*țe vor să mă ațâțe, e cale lungă pisi încearcă la biluțe
Sunt raper de weekend îmi creionez pasajele,
Și de lunea pe plantație să-mi plătesc facturile
Dar nu sunt hater fato, mă bucur că respir
Închei transmisiunea din beci, trebuie să inspir
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții din tinerețe, lupta pentru supraviețuire și deziluziile întâmpinate. Artistul reflectă asupra trecutului său și asupra modului în care a depășit obstacolele, menținându-și spiritul și pasiunea pentru muzică.