Ploua afară neîncetat,
Te plimbi singur pe stradă
Cu gândul doar la ea, la fata care-ți place
Și treci pe lângă școala unde voi doi v-ați cunoscut,
Era acum ceva timp, anii au trecut,
Tu cu chipul ei tatuat în mintea ta,
Ea cu prietenul ei de mână se plimbă,
Îi zărești, în tine se întâmplă ceva,
Erai gelos, nu-ți puteai stăpâni senzația,
Îi saluți când treci pe lângă ei cu capul plecat,
Nu o poți privi în ochi de parcă te-ar fi înșelat
Și știi că iubitului ei nu i-ar fi păsat,
Păcat că-ți e amică, i-ai fi spus ce s-a întâmplat
Când ați ieșit aseară și o fată a agățat,
Dar tu, ca un prieten bun, în tine totul ai păstrat,
Și până când? Te gândești că o să explodezi,
Prietenia ta falsă o să o trădezi.
Și vine o zi când ea se întoarce iar la tine,
Iar plângând că ceva nu-i mai convine,
Că cică o bate, cică o ceartă, cică nu e cum vrea ea,
Își blestemă zilele și-ar fugi de s-ar putea
Și zici așa: „Las’ că trece, nu te supăra!”
E băiat bun, o să își revină el cândva!
Și tu o minți, chiar dacă nu vrei, asta faci,
Chiar dacă ai crescut cu el și te umple uneori de draci.
Și ce să faci? Te gândești oare cât o să mai țină?
Ai căzut și tu nasol c-ai mințit și el este de vină,
Se lasă seara, iar ieși singur la plimbare,
Zăpăcit de gândul tău că oare, oare, oare
Dacă tu i-ai spune, oare ea ar fi cu tine?
Știi că te-a iubit odată și-ai pierdut-o. În fine.
Nu ține doar de tine, dacă te gândești, tot el ți-a luat-o
Și tu iar ca prostu’ ai lăsat-o, ți-a furat-o!.
În viață ai probleme și nu poți trece fără ea,
Amicul tău te ignoră, chiar dacă ar putea
Tot nu te-ar ajuta
Și pe tine te-ar lăsa
Să treci singur peste zilele negre din viața ta
Și te-ntâlnești din nou cu ea
Și îi spui așa:
„Îți aduci aminte, draga mea, relația
Care dintre voi s-a scurs? Mai rău nu se putea
Și îi recunoști că îl iubești, că e viața ta
Și în brațele tale se ascunde acum el bine,
Simți cum lumea de acum încolo, ție-ți aparține”
Și o strângi la pieptul tău ca acum ceva timp
Și nu ai renunța la ea pentru nimic la schimb.
La fel cum a fost odată, doar o joacă,
Acum o iei în serios, nu vrei s-o mai pierzi o dată,
Acum nici ea nu ar renunța acum la tine,
Timpul trece, sunteți amândoi și asta îți convine.
Sensul versurilor
Piesa descrie un triunghi amoros complicat, unde protagonistul este îndrăgostit de fosta iubire, care este într-o relație abuzivă cu prietenul său. El se confruntă cu sentimente de gelozie, trădare și minciună, fiind prins între loialitatea față de prieten și dorința de a fi cu fata iubită.