A fost odată ca-n povești
A fost ca niciodată
Din rude mari împărătești
O prea-frumoasă fată
Avea un cur (ce cur avea????)
Cât un pogon jumate
Pe nas un neg păros purta
Și țâțele lăsate.
Lalalalalalalala.
Făt-Frumos pe drum venea
Cu paloșul în mână
Era nervos și tremura
Că-i nef**ut de-o lună
Deodată poarta o zdrobi
Și-o aruncă cât colo
Iar Cosânzeana tresări:
„Venit-a Marco Polo”.
Lalalalalalalala.
La poarta de la miazănoapte
Zmeul face spume
Că Cosânzeana-l înșela
Cu mult prea multă lume
Spre mecla fetei aruncă
Bărbătai buzduganu’
Și ce păcat că Făt-Frumos
Avea în ea ciocanu’.
Lalalalalalalala.
Morala basmului de azi
E foarte complicată
Ce s-a întâmplat între cei 3
Va spunem altă dată
Dar pan-atuncea vă urăm
Să ne-auzim cu bine
S-aveți pe masă bunătăți
Și damigene pline!.
Lalalalalalalalalalalalalalalala
Sensul versurilor
O parodie a basmelor populare românești, cu un limbaj vulgar și situații absurde. Se prezintă o variantă umoristică a triunghiului amoros Cosânzeana-Făt Frumos-Zmeu, lăsând finalul deschis pentru o continuare.