Urzicile sunt scumpe și-ți îmbătrânesc în mână, leul
Se devalorizează pieptiș, suntem amenințați cu opinia
Ambasadorului american despre prezența observatorilor
Naționali, cu opinia dânsului despre absența
Observatorilor naționali, ni se face cu degetul.
Și domnul Rațiu citează la mitinguri opinia
Ambasadorului, America ne dă sfaturi, America ne dă
Ordine, America nu ne dă tehnologii, doar atât nu ne dă,
Tehnologii și bani, primim cu plăcere tot ce vine
Din America, dar parc-am aștepta și ceva concret,
Nu numai spioni și indicații, America, în asta, seamănă
Foarte bine cu Rusia, dacă n-or fi una și-aceeași
În etape diferite ale dezvoltării. Soarta noastră e mică
Mititică, dacă un ambasador își poate permite
Să ne tragă de urechi, să ne certe. Parcă mi-e dor
De-un gest de demnitate, mă-ntreb cum ar fi reacționat
Nicolae Ceaușescu, dacă-i spunea Ion Rațiu
Că ambasadorul american ne cere să avem observatori
Naționali. Ce-ar fi zis bâlbâitul nostru curajos.
Încerc să-mi închipui reacția dictatorului și cam
În cât timp ar fi trebuit să-și ceară scuze și să plece
Domnul ambasador, inadmisibilă imixtiune în afacerile
Interne ale României, gravă jignire, cu atât mai neplăcută
Cu cât toate partidele politice veghează la respectarea
Democrației, în toate circumscripțiile electorale.
Dar o asemenea sfidare dă măsura disprețului
Cu care suntem priviți, țara noastră zace,
Noi ne distrugem unii pe alții în fiecare zi.
Nimeni nu ne-a făcut atâta rău cât ne facem noi,
Prin vrajba noastră cea de toate zilele, comportament
De oameni vinovați, care speră să spele,
Prin exces de zel nou, erorile vechi, numai atât
Nu ni se spune și nici noi nu mai întrebăm,
De ce anume suntem vinovați. Vai de viața noastră!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o critică acerbă la adresa influenței străine în politica românească și a lipsei de demnitate națională. Autorul deplânge starea de dezbinare internă și corupție, sugerând că românii sunt proprii lor dușmani.