Zale – Mi-e De-Ajuns

Diminețile pe fețe le vezi cătușele
Ascultând: „Atenție, se-nchid ușile”
Căutându-și fericirea cu ochii aproape-nchiși
Cât de tare li se pare zdreanța de la pagina 5.
O bucată de brânză la prânz
Împărțită-n cinci inși
O votcă la un salariu
Și-o pereche veche de jeansi
Casai viața la oraș, dai la făraș sau premii
Dedicat la toți băieții de Cartieru’ Primăverii
Pune ca Toma Caragiu p’al tău schelet un nume
Vei simți o lume de pume
Stând la pândă să-l dărâme
Atente la toalele tale și la stema de la mașină
Îți arată respect chipurile, ca damele de rutină
Pace celor care sunt de vină
Că încă primim lumină
Stimă mișcării underground
Și muncitorilor din mină
Fericire celui ce mereu la Dumnezeu se-nchină
Că viața-i căței urcând-o-n cârcă
Niciodată nu-l înclină!
Mi-e de-ajuns c-am venit
Mi-e de-ajuns c-am trăit
Mi-e de-ajuns c-am pățit ce-am pățit, și
Mi-e de-ajuns c-am să plec
Mi-e de-ajuns c-am să ies
Mi-e de-ajuns c-am venit, am văzut, am dres
Știu și eu ce-i durerea, nu m-am născut în mătase
Într-un sistem de boschetari, mașini luxoase și case
Cică asta-i mura-n gură și de-ai fi în locul meu
Ai crede-n avantajul tău să te pui bine cu răul din tine.
Viața merge prost, mort îmi va fi mai bine
Da’ n-o să dau jos, nicicând, pielea de pe mine
Unor vieți de non-sensuri dă-le sensuri de poți
Când nici drepturile nu ne dau dreptate la toți.
Când tragi pentru puțin, frate, iei puțin da’ prost
Unii aleg să piardă lupta, considerând că lupta n-are rost!
Combină un pic de voință cu un gram de țel
Mintea ta, frate, te face s-o arzi la fel.
În fiecare zi
Un oarecare toxicoman
Înfige cuțitu-n beregata-măsii, pentru bani
Mâine, femeia la care ții, va deveni o pacoste
Racu’: Provocând durere și deces
Dintr-un exces de dragoste
Să-l acostezi,
Costel o calmează el pe Geta
Ca la ruleta rusească, se duce pe gât naveta
Violeta duce, găleata cu noroi, la gunoi
„El e muncitor, ea cică-i c***, las’ că știm noi!”
Ți-e poftă de glorie până te roade foamea prea rău
Unde-i campionul din tine când te uiți la șenvișu’ meu?
Unde-i nobilul din tine când te oftici că n-ai și tu Benz?
Unde-i copilul lui Dumnezeu, când înjuri pentru 2 cenți?!?
Mie de-ajuns c-am venit
Mie de-ajuns c-am trăit
Mie de-ajuns c-am pățit ce-am pățit, și
Mie de-ajuns c-am să plec
Mie de-ajuns c-am să ies
Mie de-ajuns c-am venit, am văzut, am dres
Scuip poezii despre libertate
Direct din spatele gratiilor
Spre cei ce nu văd răsăritul soarelui
Chiar pe cerul patriei lor
De ce în martie-i nor?
De ce ne cerșim dreptatea?
De ce sistemul ne tot sistează sistematic libertatea?
Sunt, tot pornit pe lideri
Mă simt tot gonit, consider
Că doar deschizându-ți inima și mintea,
Poți fi liber
Când lumea te cheamă da’ tu,
N-ai cum să scapi de cartier
și cei din jurul tău sfârșesc
Pe rând sclavi pe șantier
Visând în stații de RATB
Ziua în care își vor lua BMW
Sau privind frustrați la TV
șocați de cât de repede se scurg anii
de cât de repede se duc banii
și cine-i vrea, trebuie,
să tragă atât de intens pentru ei
că nu mai are timp nici să-i cheltuie
Deci nemai având nimic sfânt
Normal că te vor privi strâmb
Când îți forțezi condiția
Prin progres de minte și de spirit
Lasă conștiința să te lase să eviți poliția
Cu condiția
Să respecți justiția și legile firii