Diminețile pe fete le vezi cătușele
Ascultând „Atenție se închid ușile”
Căutându-și fericirea aproape cu ochii închiși
Cât de tare li se pare zdreanța de la pagina 5..
O bucată de brânză la prânz împărțită în cinci inși
O vodcă la un salariu și o pereche veche de jeansi
C-așa-i viața la oraș dai la făraș sau perii
Dedicat la toți băieții de cartierul Primăverii.
Pune ca Tom, macaragiul pe al tău schelet un nume
Vei simți o lume de pume stând la pândă să îl dărâme
Atente la țoalele tale și la stema de la mașină
Îți arată respect, chipurile, ca damele de rutină.
Pace celor care-s de vină că încă primim lumină
Stimă mișcării underground și muncitorilor din mină.
Fericire celui ce mereu la Dumnezeu se închină
Că viața câte îi urcă în cârcă niciodată nu îl închină.
Mi-e de ajuns că am venit, mi-e de ajuns că am trăit
Mi-e de ajuns că am pățit ce am pățit și
Mi-e de ajuns că am să plec, mi-e de ajuns că am să ies
Mi-e de ajuns că am venit, am văzut, am dres.
Știu și eu ce-i durerea nu m-am născut în mătase
Ci într-un sistem de boschetari, mașini luxoase și case
Cică asta ar fi mura-n gură și dacă ai fi în locul meu
Ai crede în avantajul tău să te pui bine cu rău.
Viața îmi merge prost, mort îmi va fi mai bine
Da’ nu o să dau jos nicicând pielea de pe mine
Unor vieți de nonsensuri dă-le sensuri de poți
Când nici drepturile nu ne dau dreptate la toți.
Când tragi pentru puțin frate iei puțin da’ prost
Unii aleg să piardă lupta considerând că lupta n-are rost.
Combină un pic de voință cu un gram de țel
Mintea ta frate te face să o arzi la fel.
În fiecare zi. În care zi? Azi. Un oarecare toxicoman
Înfige cuțitul în beregata ma-sii pentru bani.
Mâine femeia la care ții va deveni o pacoste
Provocând durere și deces dintr-un exces de dragoste.
Să îl acostez? Nu. Costel o calmează el pe Geta
Că la ruleta rusească se duce pe gât naveta.
Violeta duce găleata cu noroi la gunoi
El e muncitor, ea cica-i c***. L’aș că știm noi.
Ți-e poftă de glorie până te roade foamea prea rău
Unde-i campionul din tine când te uiți la sandvișul meu?
Unde-i nobilul din tine când te oftici că n-ai și tu Benz?
Unde-i copilul lui Dumnezeu când înjuri pentru doi cenți?
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții, cu greutăți financiare și morale. Vorbește despre acceptarea condiției și găsirea unui sens în mijlocul haosului, mulțumindu-se cu puțin.