Adrian Păunescu – Sunt Radical

Sunt radical,
mai precis,
sunt pentru păstrarea
unui just raport
între minciună și adevăr,
între eroi și eroi,
între plus și minus,
sunt radical,
mai precis,
mi-e silă de demagogia socialistă
mai tare decât de
demagogia burgheză
pentru că o simt
apasându-mă cu mult mai de aproape.
Sunt radical,
cred că nu e bună legea
care te condamnă mai grav
dacă ucizi un urs
decât dacă ucizi un om,
ba mai mult,
te condamnă mai grav
dacă vorbești,
dacă ai opinii,
decât dacă ucizi.
Sunt radical,
adică îmi închipui
că dacă ecuația
„poporul ne-a ales,
vorbim în numele poporului,
guvernăm în numele poporului,
construim socialismul
cu oamenii și pentru oameni,”
este adevărată,
nu e corect
să-i distrugi omului
casa, orașul sau satul,
fără să-l întrebi pe om;
zece elevi au declarat la școală,
când i-a întrebat dirigintele
ce fapte bune au săvârșit,
în ziua aceea,
ca au ajutat o bătrână
să treacă strada
dar de ce așa de mulți,
s-a mirat dirigintele
pentru că bătrâna
nu voia să treacă strada
au răspuns ei.
Cam asta ar fi situația
sunt radical
și o privesc în față,
dacă bătrâna nu vrea să treacă strada
e greu să te lauzi
că ești cel mai bun dintre oameni
pentru că o obligi
să traverseze,
și lucrurile stau chiar așa,
bătrâna nu vrea
să treacă strada.
bătrâna nu se află pe stradă
nici nu există strada,
și bătrâna nici nu e bătrână
ci o țară emoționată
ca va trebui să traverseze.
Sunt radical,
adică mi-e groază
de remușcările
care nu mai pot salva nimic,
mai ales viața
care și așa se încăpățânează
de câteva generații încoace
să se ducă în pastele ma-sii.
Sunt radical,
îmi plac prunele, piersicile,
marele veratice, libertatea,
femeia, granițele istorice,
și strugurii tămâioși.
Sunt radical,
aș putea dicta un poem
și de la un telefon public,
dar tot radical sunt
și menționând
că n-aș putea face aceasta
decât dacă și cea
careia îi dictez
ar avea telefon.
Sunt radical,
cred că Mareșalul Ion Antonescu,
dacă ar fi rejudecat
de un tribunal imparțial,
ar putea fi declarat
fără rezerve,
erou al României post-mortem
și martir universal,
macar după lectura
Pactului Ribbentrop-Molotov.
Sunt radical,
cred în valoarea frunzei de varză
aplicată pe lucrurile dureroase
ale corpului.
Sunt radical,
nu cred să existe
înger mai urât
și demon mai frumos
decât omul,
și, mai mult decât atât,
nu cred să existe
accident mai rodnic
și lege mai contrariată
decât omul.
Din mine însumi
și din ceilalți
extrag rădăcina pătrată
și observ că nu e decât apă,
apa în stare de gândire,
apa cu suflet și cu vârtejuri,
apa într-o nevindecabilă
formulă chimică.
Sunt radical,
când plouă
și când ninge
știu că e vorba
despre mine,
despre apa care sunt,
despre apa care sunt.