Am dărâmat barierele ce nu mă lăsau să plec
Și acum că sunt aici, ar fi cazul să încep
Știi că nu regret că am început cu muzica
Nu regret nici că am renunțat la multe pentru ea.
Și îmi amintesc de tata a dovedit că e muist
Că nu a vrut să stea lângă noi, de ce să fiu optimist
Și unde morții lor sunt toate zâmbetele calde
Că acum în loc de mângâieri am parte doar de palme.
Și atunci când îmi iau un șut în cur, tur retur
Îmi dau seama că nu sunt campion, sunt un om nebun
Că am cam luat-o razna între acești patru pereți
Că aș da orice acum să vii înapoi să mă cerți.
Că ai plecat fără să știu dacă ai să mă ierți
Și știu că am greșit rapid, dar nu vroiam să pleci
Și îmi amintesc și acum ultima noapte
Decembrie 03, amintiri închise în carte.
Crezând că am să ard problemele cum ard țigările
Cum să dărâm zidurile, ce îmi opresc visele
Cum e, să îți vezi singurul prieten mort
Înjunghiat în stradă, undeva la colț.
Nu pot, să sper că am să mă opresc aici
Că ne-am promis prea multe atunci când eram mici
Când cazi te ridic așa mi s-a spus cândva
Dar unde să mă ridic când cel mai sus loc e pe podea.
Și stai un pic să vorbim de serile din pușcărie
Când blestemam ziua când am dat de bile
Că doar în pastile îmi mai găseam zâmbetul
Și când eram treaz un pic totul mi se părea nul.
Că am crezut că am să înving că eu sunt luptător
Dar cel mai greu meci e contra ta nu contra tuturor
Las totul deoparte mă pierd iar în noapte
Doar străzile astea împuțite îmi vor fi mereu aproape
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și suferința cauzate de pierderi, dezamăgiri și dependență. Naratorul rememorează momente dificile din trecut, inclusiv relații pierdute și experiențe traumatizante, reflectând asupra impactului negativ pe care acestea l-au avut asupra vieții sale.