Pe pământ idioții au arme,
Ei cu ele pot face orice,
Pe pământ bunul simț dacă doarme
În zadar întreba-veți de ce.
Pe pământ idioții au arme.
Cel mai greu se procură o pâine.
Cel mai lesne îți iei revolver.
Și John Lennon murind ca un câine
Ne mai cântă un cântec din cer.
Cel mai greu se procură o pâine.
Dintr-un Beatles rămâne-o chitară.
Pieptul lui, portativ împușcat.
Generația noastră omoară
Și ce clopote mamei îi bat.
Dintr-un Beatles rămâne o chitară.
Tot prostia câștigă în toate,
Topul vieții falsifică tot,
Moartea lui e vândută în rate
În reviste ce râd idiot.
Tot prostia câștigă în toate.
Frate Lennon, rentabilă moarte,
Tu pe gâde-l chemai dinadins!
Dacă-n lume au fost șapte arte
Jumătate dintr-una s-a stins.
Frate Lennon, rentabilă moarte.
Contra lumii de sârme ghimpate,
Contra marilor regi de nimic
Și a forței ce-n lanțuri ne zbate,
O chitară împușcată ridic.
Contra lumii de sârme ghimpate.
Idioții drapați sunt în arme,
Ne vânează mereu mai atent,
Dacă lumea-i credulă și doarme
Vom ajunge în mâini de sergent.
Idioții drapați sunt în arme.
O soluție totuși mai caut
Când pe rănile marelui John
Vântul cântă bolnav ca pe flaut
Revansard și uimit, monoton.
O soluție totuși mai caut.
Sensul versurilor
Piesa deplânge starea lumii, marcată de prostie și violență, simbolizată prin asasinarea lui John Lennon. Artistul caută o soluție, dar este copleșit de realitatea crudă.