La premar zarvă-n comună;
toți veniți în gură-cască
stau și-așteaptă să s-adună.
Nici de vite nu le pasă!.
Că i-a claxonat din luncă
mic cu mare toți să vină,
pe părinți copii s-aducă
în căruți, că n-au mașină.
Unii cu căciuli belite,
alții-au fesuri Fila, Naiche,
stau holbați cu ochi de vite
așteptând ca să se vaiche.
Numai că în loc de pungă
cu făină sau molai,
cu orez, ulei sau șuncă,
îl văzură pe polițai.
Nu doar singur și premarul,
dereftorul de la școală,
popa, dascăl! Plin paharul!
Să-i anunțe de vreo boală?!?
Pentru că mai la o parte
o cocoană de provință
îmbrăcată-n alb, cu carte
se prezintă: -Om…???… De știință!?!.
Și începe o poveste,
nicidecum de înțeles,
că pe cer o pată este
dintr-un munte sau din șes.
Cum că-n casă toți să steie,
nici la porc să nu mai dea,
apă multă doar să beie
și cum nu-i tot ce-or avea!.
Pleacă cu streașină-mâna
să nu cadă nor pe ei;
-Ce ziseră-le nebuna,
ce e boi, ori e viței?.
Ce de ochelari le arde
că doar toți era sudori!?
Ce vulcane, ce petarde?..
Ei e tari, că e majori!.
Nu se zgârie la față,
la plămâni au mult tabac
și cu țuica de pe masă
vin ei bolii ei de hac!
Și plecați de la poveste,
tot mergând în rând pe stradă,
dau o palmă la neveste;
-Că e treabă la ogradă!.
Iară ei bărbați făloși
de tării consomatori,
se opresc toți în galoși,
drept la Birt! Surâzători!!!.
Spirt la minți pe înserate,
țanțoși, strâmbi și-nnourați;
-No, bine-i dăzinfectați!..
Bună zi, învățarăm carte.
Și uite rolu-nvățăturii
maselor; -Dându-le lecții,
siguranță-i națiunii!!!
Ei deștepții?!? Noi profeții!?!
Sensul versurilor
Piesa satirizează ignoranța și credulitatea oamenilor de la țară, expuși la informații pe care nu le înțeleg. Autorul critică modul în care aceștia reacționează la evenimente neobișnuite, preferând obiceiurile tradiționale și ignorând explicațiile științifice.