Când apari, senorita, în parc pe-nserat,
Curg în juru-ți petale de crin.
Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat,
Și ai trupul de șarpe felin!
Gura ta-i un poem de nebune dorinți,
Sânii tăi un tezaur sublim!
Ești un demon din vis, care tulburi și minți,
Dar ai zâmbetul de heruvim.
Refren:
Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,
Cine te-a iubit?
Câți au plâns nebuni după tine,
Și câți au murit?
Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza,
Să mă-mbete mereu.
De-a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor și eu!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o pasiune intensă și o atracție irezistibilă față de o femeie misterioasă, Zaraza. Naratorul este captivat de frumusețea și aura ei periculoasă, dorindu-și să experimenteze intensitatea iubirii până la sacrificiul de sine.