Of, ooof
Foaie verde, foaie lată,
Piatră, piatră de piatră
Șade jumătate în apă,
O calcă calul și crapă
Inima mea multe rabdă,
Rabdă inima și taci
Ca pământul care-l calci,
Tu le faci, tu să le tragi
Le trag și le pătimesc,
Pentru-n pui care-l iubesc
Of, of, of, ooof
Leliță fă.
Of, ooof
Și iar verde anason,
Scoală-te, puică, din somn
Până-n revărsat de zori,
De dă-mi gurița că mor
Căci gurița de la tine,
M-a prăpădit, vai de mine
M-a prăpădit și-am să mor,
De al dumitale dor
Of, of, of, ooof
Leliță fă.
Of ooof
Cât oi fi și-oi mai trăi,
Fată mare n-oi iubi
Fată mare se mărită,
Te lasă cu inima friptă
Ca dragostea oltenească,
Te usucă, te face iașcă
Te scoate la primăvară,
Galben ca turtă de ceară
Of, of, of, ooof
Leliță fă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă suferința și dorul cauzate de o dragoste pierdută. Vorbitorul își exprimă durerea și resemnarea, comparând inima sa cu pământul care rabdă și avertizând asupra dezamăgirilor pe care le poate aduce dragostea.