De ce nu spui ce ai,
De ce-mi lăcrimezi
În vreme ce-ți spuneam,
Că te iubesc.
În ochii mei nu vezi,
Sau poate nu mă crezi.
Aș vrea să te sărut,
Dar nu îndrăznesc.
Surâsul tău iubit,
Din gând a fost gonit.
Seninul parcă e ascuns în nor,
Nu plânge, nu plânge,
Orice nor e trecător.
Cine mi te-a supărat?
Spune cine mi te-a întristat?
Poate-o vorbă fără rost a mea
Sau poate iubești pe-altcineva.
Cine mi te-a supărat?
Și ce taină te-a înlăcrimat?
E păcat de ochii tăi iubiți,
Altă dată atât de-nfloriti.
Dacă ai ține mult la mine,
Mi-ai da clipe dragi senine,
Întristare, supărare,
Le-ai goni departe cu o sărutare.
Cine mi te-a supărat?
Spune cine mi te-a întristat?
Dacă eu sunt cel ce te-am mâhnit,
Fără voie să știi că ți-am greșit.
Dacă ai ține mult la mine,
Mi-ai da clipe dragi senine,
Întristare, supărare,
Le-ai goni departe cu o sărutare.
Cine mi te-a supărat?
Spune cine mi te-a întristat?
Dacă eu sunt cel ce te-am mâhnit,
Fără voie să știi că ți-am greșit.
Supărare, supărare,
Tare aș vrea să te gonesc,
Să nu mai apari în cale
Celei pe care-o iubesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă îngrijorarea și tristețea naratorului față de persoana iubită, care este supărată. El se întreabă care este cauza suferinței ei și își exprimă dorința de a o alina, oferindu-i dragoste și uitând de supărare.