Strofa 1: x2
Lângă-un sat, sus pe-un deal,
La o umbră de stejar,
Plânge un bătrân săracu
Plânge de răsună satu.
Refren: x2
Plânge bătrânul că-l doare
Că-i singur pă nime n-are
Sufletul e plin de jale
De atâta supărare.
De atâta supărare.
Strofa 2: x2
De la el în jos la vale
Șiroi curg lacrimi amare
Lacrimi multe adunate
De dor și singurătate.
Refren: x2
De atâta supărare.
Strofa 3: x2
Vine seara de la lucru
Și nu-i mai cântă nici cucu,
Nici câinii-n sat nu-l mai latră
Îi singur ca niciodată.
Refren: x2
De atâta supărare.
Sensul versurilor
Un bătrân singuratic își plânge soarta, copleșit de durere și singurătate. Nimeni nu-i mai ține companie, nici măcar natura, accentuându-i sentimentul de izolare.