1. Mă gândesc la viața mea
Repede-am trecut prin ea
Ieri eram boboc de floare
N-aveam nicio supărare (x2).
Refren:
Eram tânăr n-aveam minte
Dar aveam viața-nainte
Azi am minte și-am de toate
Să-ntorc anii nu se poate (x2).
2. Anii i-aș purta cu bine
Însă bătrânețea vine
Pe la colțuri mă pândește
Și zilele-mi socotește (x2).
Refren (x2).
3. Bătrânețea este hoață
Dar nu-i cad curând în brață
Am de gând și țin morțiș
Să trăiesc și pe furiș (x2).
Refren (x2)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a vieții. Naratorul își amintește cu nostalgie de tinerețe și realizează că anii nu se mai pot întoarce, exprimând totodată dorința de a trăi cât mai mult, în ciuda bătrâneții.