Am vrut să spun multe gânduri la microfon
Despre mine, despre noi, despre țară, dar sunt cam afon
Vroiam să cânt despre viitor, despre cum ar fi dacă mor
Despre multe lucruri în lume, dar sunt cam monoton
Since, nu prea-mi pasă, dar gândul nu mă lasă
Și mă apasă că am multe vise ce până acum n-au fost atinse
Și nici nu vor fi, pentru că visele acestea sunt prostii
Că-n capul tuturor
Se așază un ecou
Care nu te lasă să ții drumul sub același tricolor
Te îndrumă spre un drum greșit care te face mai fericit
Și-ți vei da seama prea târziu că nu știi cum ai greșit
Încet îți dai seama în viață că nimic nu pare nou
Și va dispărea acel ecou
Și pentru prima dată nu te vei simți un bou
Visul dispare, iar apare în continuare
Iar speranța stă într-un colț c-o lumânare
Și nu ți se pare, frățioare!
Că în viață nu toți avem șanse egale
Prea mulți români cad în supărare
Și nu mai au zile, dar oare știu ei cât doare?
REF. Eu visez multe ca orice adolescent
Iar când dau cu realitatea-n piept
Mă trezesc inocent
Îmi dau seama imediat că pierd
Și dau cu pasul înapoi ca să nu regret
Muncește, trage de tine zi de zi
Că acum 10 ani nu te gândeai că așa va fi
Mintea de acum parcă nu a evoluat
Dar corpul da, și doar asta te face bărbat
Viața se scurge din paharul vieții
Ai grijă să nu-l spargi că vei „dormi” cu morții.
Reff
Sensul versurilor
Piesa exprimă deziluzia unui adolescent care se confruntă cu realitatea dură, după ce visele sale sunt spulberate. El realizează că viața nu este echitabilă și că mulți oameni suferă, dar încă mai păstrează o licărire de speranță.