La cârciuma din cartier, unde se cântă și se bea,
Vreau asta seară să petrec, cu amintiri din viața mea.
Am mai făcut câte-o beție, am mai iubit niște femei,
Și m-am vândut la galerie, pentru un bilet de câțiva lei.
REF:
Sunt vagabondul vieții mele,
Ca într-un film cu Raj Kapur
Măturător de praf de stele
Și cusurgiu fără cusur.
Iar când adorm spre dimineață
Îmi reproșez de la început
Că n-am luat totul de viață
Și nu i-am dat cât aș fi vrut.
Am fost și prinț și cerșetor, un trădător, un om cinstit
Numai cu viața de actor, eu niciodată n-am glumit.
Am mai și râs de-o nerozie, am fost bogat, am fost falit,
Și în toată a lumii nebunie, eu publicul mi l-am iubit.
REF:
………
R. I. P.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o viață trăită din plin, cu bune și rele, cu momente de bucurie și regret. Naratorul reflectă asupra alegerilor sale și asupra faptului că nu a profitat suficient de viață, dar și asupra iubirii pentru public.