Dă-mi un semn
–––––––––––
Dă-mi un semn dacă eşti tristă
Şi voi străbate codrii neumblaţi.
Să îţi aduc un strop de alinare,
În inima şi-n ochii-ţi însetaţi.
Eu simt a ta tristeţe-n suflet
Şi mângâierea ce-ţi lipseşte,
Căci plâng şi crinii în grădină
Pentru dragostea ce ne uneşte.
Când adie vântul peste ramuri,
Iar cerul cerne lacrimi de argint,
Simt că trupul mi se ofileşte,
Că ţi-am făcut un sacru legământ.
Am să vin neîncetat la tine
Şi am să fac aşa cum ţi-am promis,
Să nu las inima să-ţi plângă,
Nici dorul dragostei nestins.
Ne leagă sentimente mai profunde
Decât distanţa care ne desparte..
Iar eu te voi găsi mereu, oriunde,
Căci vorbele-mi nu sunt deşarte!.
Dă-mi un semn dacă eşti tristă,
Şi în braţe eu te voi cuprinde..
Apoi ne vom lăsăm purtaţi de dor
Şi focul dragostei să ne inunde!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a oferi sprijin și alinare unei persoane dragi, chiar și în fața distanței și a tristeții. Vorbitorul promite loialitate și dragoste eternă, subliniind legătura profundă dintre ei.