Nu au zilele obstacol
Nu au zilele obstacol
Și nu pot să le opresc,
Căci trec una după alta,
Iar eu simt că-mbătrânesc.
Adesea când vine seara
Îmi văd chipul mai brăzdat,
Și iernile ce trecură
Pe tâmple, câte-un fulg mi-au dat!
Dar nopțile sunt frumoase
Și sunt pline de mister,
Iar inima în piept îmi bate
Ca un vașnic giuvaier.
Aripi îmi deschid spre stele
Să te caut, să te simt..
Fiindcă te vreau lângă mine,
Cât voi trăi pe-acest pământ.
Că dragostea-i efemeră,
O știe toată lumea.
Dar sufletul ți-e comoara
În care găsi iubirea!
Nu au zilele obstacol,
Nici nu vreau să le opresc.
Doar dragostea efemeră,
Adesea să o trăiesc!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a sentimentului de îmbătrânire, dar găsește consolare și frumusețe în nopți și în dragostea, chiar dacă aceasta este efemeră. Sufletul este văzut ca o comoară unde se găsește iubirea.