Jager:
Iti spun: am stat de-atâtea ori la rând în viața asta de c***t
Încât m-am săturat!
Că-ntotdeauna când era să mă apropii de tejghea
Taman la ăla dinaintea mea se epuiza stocu’…
Asta ca să-nțelegi că niciodată atuul meu n-a fost norocu’!
A trebuit să trag, să lupt din greu, ca să obțin puțin mai mult decât nimic
C-așa se-ntâmplă când ești mult prea mic!
Și-a trebuit să asist mereu uimit
La alții care-au venit
Și doar mișcând un singur deget au luat totu’
Și-a trebuit să tac, și mă fac că nu îi văd, ca să nu-mi spargă botu’…
Dar a trecut! Bag p**a-n tot! E viața mea!
De-aici încolo soarta poa’ să mă surprindă
Da’ niciodată-atât de rău cât pot s-o surprind io pe ea!
Orgoliu’ a rămas singura mea avere
Și frica de-a rămâne fără mă face să renunț la maniere!
Îmi resetează orice repere
Ma face să n-am timp să simt durere
Și mă împinge dincolo de sfere
Și bariere
Netrecute pan-acum de omu’ bun care credeam că sunt…
Și asta nu mai e frică de mult!
E altceva mult mai profund,
Probabil ură… C-atunci când trebuie să-i înfrunt
Simt apetitu’ de sânge crescând
Și simt nevoia să-i infund
La cel puțin 2 metri sub pământ!
Sau dacă nu, cel mai bun lucru la care să spere
Ar fi o viață plină de sechele
Că nu poți să vrei să vii să ieidin ale mele!
Să bagi la tine-n sac,
Gândindu-te c-o să privesc, să tac
Fără să fac
Când eu, baga-mi-aș p**a, nu mai am nimic de dat!.
Refren (Jager) :
E pentru muncitori din fabrici și uzine
Care se scoală pentru bani la 5 și-un sfert ca mine…
E pentru c***e de pe stradă și dame de companie
Care la fel ca mine au de plătit chirie…
E pentru cei ce zic “Viitoru-nseamnă numai mâine”
Când și copiii lor, ca și ai mei, trăiesc cu pâine…
E pentru cei ce nu știu să citească, nici să scrie
Da’ cu toate astea sunt mișcați de-această poezie!.
Sifu:
Dar dincolo de poezii,
Oameni bătrâni, în floarea vârstei și copii,
Albi sau negri, bărbați sau dame,
Suntem conduși de foame!
Asta-i cel mai sigur lucru care ne leagă pe toți ca oameni…
Egali din naștere? O p**a!
Asta-i cea mai mare minciună!
Păi uite și-n natură:
Un lup mai prost ca altu’ se supune
În timp ce unu’ tace, altu face spume
Unu’ face glume,
Iar altu’ le suportă
Chiar dacă-i pică greu și-l afectează la aortă…
Nu există niciun fel de legi
Cu toate astea, dacă faci ceva, te legi…
Există sclavi și regi
Ești unu’ dintre ei, de ce să negi?
Că ce-i în constituție se-aplică parțial doar ție
Iar dac-ocupă funcții e mare veselie…
Tu scoate-ți din ureche vata
Când legea junglei-i singura ce-i impregnată în medulla oblongata!.
Refren.
EyeKon:
Când vezi că alții îți numără banii, îți numără zilele
Tu-ți numeri anii de când le tot semnezi filele
Cu kilele! Și-ți vine să-i faci una cu șenilele
Când pe ei stau reflectoarele, la tine-n bordei festilele
‘s pe ducă… Și-abia-i jumătatea lunii!
Realizezi c-ai așteptat în van să crească din c***t petunii…
Deja ai început să-i vezi pe unii
Cu gâtu-n funii
Și la capătu’ răbdării
Vrei să dai startu’ furtunii!
Ai familie, celor doi care te strigă “Tati”
E clar că și pe-alea-i trimite viitoru’ fix după gratii…
Continui să latri, dar cam atât!
Că vrei să-i crești frumos, dar ce-nseamnă frumos într-un mediu urât?
Ce fel de valori morale să le imprimi
Într-un sistem condus de fiare cu spini?
Ia zi, ce-alegi acum, când, paradoxal
Tot ce-i considerat bolnav, constați că e normal?.
Refren
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și furia față de inegalitățile sociale și greutățile vieții. Este un imn pentru cei care se luptă să supraviețuiască într-un sistem nedrept, muncitori, oameni săraci, și marginalizați.