Eu stau întins pe o bancă pe stradă,
Ochii nu mai pot să-i deschid,
Nici nu mai știu cum naiba mă cheamă,
Și tu vrei din nou să mă schimb.
Încă mai iubesc, că am curaj,
Dar mă tem că-i ultimul început,
Cine ar fi nebun să nu stea lângă tine,
Eu nu vreau să mai fug.
Da, știu, ai sufletul ruine,
Îmi pare rău, îmi pare rău,
Da, știu, am înșelat destine,
Îmi pare rău, îmi pare rău.
Fiindcă nimeni nu-i perfect,
Nimeni nu-i perfect,
Nimeni nu-i perfect,
Știi prea bine.
Nimeni nu-i perfect,
Nimeni nu-i perfect,
Și niciuna nu-i perfectă ca tine.
Tu m-ai făcut dependent de tine,
Cad în plasa ta de povești,
În lipsa ta, eu duc lipsă de mine,
De iubire mă jefuiești.
Încă mai iubesc, că am curaj,
Dar mă tem că-i ultimul început,
Cine ar fi nebun să nu stea lângă tine,
Eu nu vreau să mai fug.
Da, știu, ai sufletul ruine,
Îmi pare rău, îmi pare rău,
Da, știu, am înșelat destine,
Îmi pare rău, îmi pare rău.
Fiindcă nimeni nu-i perfect,
Nimeni nu-i perfect,
Nimeni nu-i perfect,
Știi prea bine.
Nimeni nu-i perfect,
Nimeni nu-i perfect,
Și niciuna nu-i perfectă ca tine.
Nimeni nu-i perfect,
Și vreau să te iert,
Pentru ultima dată.
Nu-ți spun „Te iubesc”,
Vreau să-ți dovedesc,
A fost ultima ceartă.
Da, știu, ai sufletul ruine,
Îmi pare rău, îmi pare rău,
Da, știu, am înșelat destine,
Îmi pare rău, îmi pare rău,
Fiindcă nimeni nu-i perfect,
Nimeni nu-i perfect,
Nimeni nu-i perfect,
Știi prea bine.
Nimeni nu-i perfect,
Nimeni nu-i perfect,
Și niciuna nu-i perfecta ca tine.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor imperfecte, recunoașterea greșelilor și dorința de iertare într-o relație tumultoasă. Vorbește despre dependența emoțională și acceptarea faptului că nimeni nu este perfect, căutând o ultimă șansă de reconciliere.