Ce-ai făcut, ce-ai făcut cu mintea mea
De parcă nu mai sunt stăpân pe ea
Acum îmi vine să plec departe
Pentru mine te vreau iar aproape.
Ce-ai făcut, ce-ai făcut cu mintea mea
De parcă nu mai sunt stăpân pe ea
Acum îmi vine să plec departe
Pentru mine te vreau iar aproape.
Asta e, asta va fi
Nu am ce să fac
N-am crezut că pot iubi
Dar mi-ai pus capac.
Asta e, asta va fi
Nu am ce să fac
N-am crezut că pot iubi
Dar mi-ai pus capac.
Ce belea peste ce belea am dat
Eu n-aș vrea, dar cum să mă prefac
Cum aș da-o, tot mai mult iubesc
Și nu pot să mă mai stăpânesc.
Ce belea peste ce belea am dat
Eu n-aș vrea, dar cum să mă prefac
Cum aș da-o, tot mai mult iubesc
Și nu pot să mă mai stăpânesc.
Asta e, asta va fi
Nu am ce să fac
N-am crezut că pot iubi
Dar mi-ai pus capac.
Asta e, asta va fi
Nu am ce să fac
N-am crezut că pot iubi
Dar mi-ai pus capac.
Ce-ai făcut, ce-ai făcut cu mintea mea
De parcă nu mai sunt stăpân pe ea
Acum îmi vine să plec departe
Pentru mine te vreau iar aproape.
Ce-ai făcut, ce-ai făcut cu mintea mea
De parcă nu mai sunt stăpân pe ea
Acum îmi vine să plec departe
Pentru mine te vreau iar aproape.
Asta e, asta va fi
Nu am ce să fac
N-am crezut că pot iubi
Dar mi-ai pus capac.
Asta e, asta va fi
Nu am ce să fac
N-am crezut că pot iubi
Dar mi-ai pus capac
Sensul versurilor
Piesa exprimă confuzia și pierderea controlului asupra propriei minți din cauza unei iubiri neașteptate și copleșitoare. Persoana se simte prinsă într-o relație din care nu poate scăpa, deși realizează că aceasta îi face rău.