De când tăcută-n mine
iubirea-mi port, îmi pare
că duc o urnă-n care
culeg avut din scrine
de pe uscat, din mare,
din flori diamantine
ce ard în largi vitrine
din visterii stelare,
şi perle şi rubine,
cele mai rari, mai fine,
mai scumpe-ntre odoare.
Mă simt bogat şi mare,
dar tremur de oricine
şi mai ales de tine,
călău de vieţi, tâlhare
ce-mi smulgi fără-ndurare
chiar visul meu de bine.
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior dintre bogăția emoțională a iubirii și teama de a o pierde. Vorbitorul se simte vulnerabil în fața cuiva care ar putea să-i distrugă fericirea.