Să nu mai știu nimica
Să nu mai știu ce-i frica
Să nu mai știu
Doar dragostea s-o știu.
Nici pofta de avere
Nici pofta de putere
Nimic, nimic,
Ce-l fac pe om mai mic.
Omul e-atâta de mic
Și-mbătrânește cu jale
Dacă ajunge de fapt
Sluga averilor sale.
Ființa omenească
Nu poate să-nflorească
De-atâta rău,
Al meu, al lui, al tău.
Condiția umană
Palpită ca o rană
Și vai de noi,
Spre fiare-napoi.
De ce atâta ură
Și atâta luptă dură
Ce imprudent
În orice moment.
Să fie sănătate
În urma ei vin toate
Și-ntinerind
Doar sănătoși să fim.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a pericolelor atașamentului excesiv față de avere și putere. Subliniază importanța sănătății și a dragostei, sugerând că acestea sunt valorile care ne pot îmbogăți cu adevărat existența.