Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni și mai mici,
Așa cum amanții le mint pe amante
Și ele îi mint pe pământ pe aici.
Dar, hai, să ne spunem cu patos brașoave,
Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,
Ascultă delirul consoanelor grave,
Cum și eu minciunile tale le-ascult.
E foarte frumoasă, e foarte frumoasă
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Așa că, te rog, și pe mine mă lasă
Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.
Concurs de minciuni la echipe și solo
Și ies campioni mincinoșii cei mari,
Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?
În campionate de ce nu apari?.
Se minte cum nu s-a mințit niciodată,
E multă minciună la noi pe pământ,
Sunt false recursuri și nu-i judecată,
Balanța cea veche-a dreptății s-a frânt.
Dar, hai, să mințim fără nici o rușine,
Dar, hai, să mințim în direct și-n răspăr,
Că poate prin rău vom ajunge la bine,
Minciuna supremă va fi adevăr.
Sensul versurilor
Piesa explorează omniprezența minciunii în societate, sugerând că minciuna a devenit o normă acceptată. Se pune sub semnul întrebării dacă minciuna poate duce la un bine superior sau dacă adevărul a fost complet înlocuit.